Ziua 47: Un alt Hanoi

Posted by on Sep 20, 2012 in Blog, Contest, First page, Unknown VIETNAM | 0 comments

Ziua 47: Un alt Hanoi

Diminețile sunt nădușitoare în Hanoi. Și azi trebuie să ne petrecem toată ziua în oraș. Avem autobuz diseară spre Sapa și a trebuit să facem check-outul la ore matinale. Ne-am urmat apoi planul la care ținem cu atâta îndârjire: acela de a porni de aiurea pe străzi, de a ne rătăci cu pași mici, lăsându-ne duși.

Azi Hanoiul ni se dezvăluie altfel: e mai romantic în aglomerația lui și mai ordonat în zăpăceala care ne asaltează din toate direcțiile. Pornim pe străzi mici care ne duc în zone pietonale, unde la fiecare geam atârnă vederi, picturi pe pânză și alte sute de suveniruri care se găsesc în tot Vietnamul, la fiecare colț de stradă…doar că aici sunt de câteva ori mai scumpe.

În unele colțuri se mai ghicește ceva din Hanoiul vechi, la umbra vreunei case năpădite de ferigi, cu pereții ce stau să se dărâme. Iar oamenii trec, trec pe lângă ea fără să o privească, fără să își dea seama de existența ei măcar. Acum Hanoiul nu mai este obositor, când toate străzile și toți oamenii complotează parcă să păstreze o fărâmă din vechiul oraș.

Am mers, am mers până când soarele și căldura ne-a compromis rătăcirea și ne-am întors la guest house. Acolo am reîntâlnit-o pe bucătăreasa puțin sărită de pe fix, în bucătăria care părea atât de “acasă”, unde femeia se desfășura, izbucnind brusc într-o melodie, singura pe care o fredona, râzând la răstimpuri. Râsul ei ne făcea și pe noi să râdem, lucru care o ațâța și mai tare în melodia ei urmată de hohote. O pisică mică, roșcată se plimba pe masă, jucăușă. Și femeia râdea și cânta și râdea mereu.

Am aflat că Sam merge în Sapa cu același autobuz. Ne-am așezat toți trei la masa rotundă din bucătăria guest house-ului și am așteptat. O mașină a venit să ne ia, ne-a dus undeva spre ieșirea din oraș, ne-a lăsat pe o margine de drum și a plecat. Am așteptat aproape două ore autobuzul. Apoi drum lung, plin de serpentine și vise cu ochii deschiși.