Ziua 52: Sărbătoarea vinului nou

Posted by on Sep 27, 2012 in Blog, Contest, First page, Unknown VIETNAM | 0 comments

Ne-am trezit într-o agitație și o zăpăceală care mă amețea. Toată lumea se plimba de colo-colo, învârtea cu lingura în mâncare, spăla vase, deretica prin casă…

Erau în casă mulți oameni pe care nu îi mai văzusem. Și toți erau într-o așteptare pe care nu o înțelegeam. Soțul mamei Chon pregătea carne de porc, femeile fierbeau orez și vegetale. Copiii alergau și se hilizeau furând orez crud din sac.

În câteva minute s-a așezat o masă lungă. Fiecare punea pe masă ce pregătise până atunci. Mama Chon m-a anunțat că vor veni la masă toți prietenii familiei pentru a sărbători vinul nou. Eu crezusem că e vreun fel de praznic. Soțul mamei Chon ținea în mână un păhărel de vin și murmura ceva, ca o rugăciune sau un descântec. După acest ritual, toți prietenii familiei s-au așezat în jurul mesei și au început să mănânce. Absolut toată carnea animalelor sacrificate era acolo…de la capete de găină până la măruntaie de porc.

Paharele de vin se umpleau repede și se goleau și mai repede. Oamenii din jurul mesei erau din ce în ce mai veseli și mai gălăgioși. Toată lumea bea și se agita, încercând să atragă atenția. Gălăgia devenise aproape insuportabilă. La un moment dat a început o scenă destul de penibilă. O femeie și un bărbat din grup au început să vorbească din ce în ce mai tare, să țipe, să se ghiontească. Femeia tot încerca să ia ceva din mâna bărbatului, care ținea cu furie obiectul respectiv. Ceilalți musafiri încercau să îi împace, puțin jenați de privirile noastre iscoditoare. Au ieșit apoi afară urlând să își continue cearta. Mama Chon mi-a explicat că femeia e supărată că soțul ei are multe amante și încerca să îi ia telefonul din mână să îi citească mesajele. Mă luase durerea de cap, așa că am coborât la strada principală să ne plimbăm, și să scăpăm de gălăgie. Spre seară a apărut și Sam, pregătit să petreacă noaptea în Sapa. Combinase berea cu vinul și nu îi era prea bine. Avea nevoie de o toaletă la îndemână, spunea el.

Noi ne-am întors spre casă. Pe drum ne-am întâlnit cu mama Chi și Mao, care ne-au spus că în noaptea asta dormim la Mao, că la mama Chon s-a băut prea mult și e gălăgie. Casa lui Mao e altfel. Adică e construită în același stil…din lemn, cu 3 camere înalte, fără uși între ele. Dar e nouă, cu ciment pe jos și wc cu ușă (mama Chon are un sac de rafie în loc de ușă la wc). Aici e mai liniște, mai multă intimitate. Mai are Mao doi pui de cățel grași și frumoși, pe care îi păstrează împreună cu mama lor. E o atmosferă frumoasă aici.

Mama Chi băuse prea mult vin la sărbătoare și începuse să îmi povestească viața ei. Mi-a mai spus o dată că ar pleca, dar că nu vrea să își lase copiii. Părinții ei locuiesc în alt sat, iar toate surorile ei sunt împrăștiate în sate îndepărtate. Soțul ei nu o lasă să le viziteze, că e scump drumul.

Mama Chi i-a spus soțului să nu o mai sâcâie, că vine cu noi în România dacă o mai enervează mult. E sigură că o luăm și pe ea dacă ne roagă. Și ne poate învăța să coasem…și totul o să fie frumos.

A plecat apoi la culcare și m-a lăsat din nou zăpăcită, cu un plan neclar în minte de a o ajuta, fără să știu exact cum. Am adormit sub plasa de țânțari, ascultând ploaia.