Ziua 55:O despărțire

Posted by on Sep 29, 2012 in Blog, Contest, First page, Unknown VIETNAM | 0 comments

Ziua 55:O despărțire

M-am trzit de jumate de oră, dar aștept cu ochii închiși…ce aștept, nu știu nici eu.

A venit mama Chi lângă pat și am deschis ochii zâmbind. Fetele coseau pe prispă, iar pe foc se făceau inconfundabilele clătite de orez groase, pufoase, delicioase. Simțeam că o să îmi lipsească mâncarea aceasta simplă, dar atât de bună. Am mâncat în liniște, apoi am rămas tăcuți în jurul mesei, privindu-ne.

 Am cumpărat de la ele cerceii și pieptenele care m-au făcut “H’moangă”, am făcut poze de grup, poze individuale și ne-am echipat cu imensele noastre bagaje. Plouase foarte mult peste noapte și nu voiam să mă gândesc cum vom coborî pantele abrupte, pline de noroi.

Înainte de plecare cele 3 mame ne-au umplut de brățări și inele pe care să le păstrăm pentru totdeauna, să ne amintim de ele mereu. Ne-am luat la revedere de la copii și am început să coborâm spre strada principală, înarmați cu câte un băț de bambus. Am cărat pe rând bagajele care ne făceau să gâfâim și să ne afundăm în noroi până la genunchi, dar am reușit să ajungem la destinație fără nici o căzătură.

S-a nimerit să vină chiar atunci un microbuz care trebuia să ridice doi turiști și l-am rugat pe șofer să ne ia și pe noi. Ne-am îmbrățișat și am urcat în microbuz cu un sentiment de gol. Nu am mai spus nimic până în Sapa. Brățările îmi atârnau greu la mână, ca dovadă a săptămânii care a trecut, săptămână care mi-a schimbat complet viziunea asupra Vietnamului. Acum lucrurile îmi apar clar în minte.

S-a dărâmat piedestalul pe care stăteau așezate comunitățile etnice. Am înțeles sacrificiile pe care le fac acești oameni să își păstreze tradițiile, stilul de viață, identitatea. Sunt niște opere de artă vii. Tot ce produc e artă. Dar pentru această artă renunță la ei înșiși, la dorințe, la idealuri. Ei înțeleg că menirea lor e să facă parte din comunitatea în care s-au născut, chiar cu prețul vieții, pe care o depun resemnați în fața tradiției.

A început să plouă mărunt și Sapa e acoperită de ceață. Am găsit un hotel foarte frumos, la 7 dolari. Dar confortul nu schimbă starea de absență care mă urmărește de când am urcat în microbuz.