Ziua 56:Un plan mic pentru inimi mari

Posted by on Oct 4, 2012 in Blog, Contest, First page, Unknown VIETNAM | 0 comments

Ziua 56:Un plan mic pentru inimi mari

Azi dimineață m-am trezit cu un gust amar. Am privit plasa de țânțari și parcă mă întrista faptul că e prea curată. Simțeam un fel de vinovăție, mă obosea ideea că e prea curat locul unde stau…că mama Chi se trezește în momentul ăsta în casa ei deprimantă, fără geamuri.

Parcă visasem toată săptămâna trecută, parcă ținusem ceva în palme, ceva important care mi-a scăpat printre degete…Am rătăcit cu privirea pe tavan ore întregi. Vroiam să fac ceva, dar nu știam ce, cum, de ce. Mă bătea gândul să îmi continui studiile în etnologie și să mă întorc aici cu un proiect mare care să îi ajute să își păstreze tradițiile intacte și în același timp să le permită să trăiască decent…să nu mai fie nevoiți să stea după niște turiști pretențioși.

Când am ieșit din hotel, așa cufundată în gânduri cum eram, mare mi-a fost surpriza să le văd pe mama Chon și mama Chi apărând zâmbitoare de după o umbrelă. Mi-a tresărit inima de parcă îmi revedeam propria mamă. Erau triste amândouă, mai ales mama Chi, deși încercau să zâmbească și să fie vesele, cu vizibile eforturi.

Toată ziua m-am gândit la tot felul de planuri irealizabile…vroiam să le ajut…aveam în minte imagini triumfătoare în care le spuneam că uite, e posibil. Mi-a venit până la urmă o idee mai fezabilă, deși timpul pe care îl avem la dispoziție să o punem în practică e foarte scurt.

 Am pozat lucrurile pe care le aveam de la ele, m-am apucat de scris și uite…în câteva ore am reușit să strângem 87 de dolari în schimbul suvenirurilor etnice la care au muncit atât aceste femei. Tot țopăi prin cameră și abia aștept să treacă orele să le dau vestea cea mare…că micul plan a mers mai bine decât mă așteptam.

Mulțumesc încă o dată tuturor celor care au contribuit la planul nostru. Mulțumesc mai ales celor 3 femei pentru onoarea de a le fi cunoscut și de a fi avut norocul de a le putea fi de folos, chiar și cu puțin.