Ziua 61: Ultima zi în Sapa

Posted by on Oct 18, 2012 in Blog, Contest, First page, Unknown VIETNAM | 0 comments

Ziua 61: Ultima zi în Sapa

M-am uitat la ceas printre gene și am calculat greșit ora Vietnamului…ne-am trezit cu o oră mai devreme. După toate formalitățile cu check-outul (îmi era frică să nu descopere masa ruptă), am închiriat o motocicletă pentru un ultim tur în jurul Sapei. Am luat drumul spre Lao Cai, pe care nu mai fuseserăm până atunci.

Ne-am oprit în dreptul unui câmp de orez, să pozăm muncitorii, dar toți se ascundeau, sau cereau bani. Apoi, au dispărut toți brusc. Nu știu unde s-au aciuit, dar câmpurile erau goale. După ce am plecat, au început să apară, tot nu știu de unde.

Am mai încercat câteva drumuri secundare, care duceau la sate, dar nu ofereau nimic deosebit, nici măcar un peisaj mai special, așa că ne-am întors în Sapa. Era prea devreme să ne pregătim de plecare și prea târziu să mai mergem prea departe. Am mers pe drumul care ducea spre Cat Cat, am ignorat femeia care urla după noi cu disperare tickeeet, am ignorat-o și pe cea care ne cerea biletele pentru verificat, și am accelerat pe lângă ea. Valea aceasta e frumoasă, câmpurile de orez sunt parcă mai pitorești, atmosfera e de poveste.

Dar când ne apropiam de oameni să îi pozăm își ascundeau fețele, refuzau să mai muncească, pentru a nu-i poza, dacă nu le dădeam bani. Păcat de valea aceasta atât de frumoasă, păcat că e locuită de acești vulturi. Am văzut și cine i-a învățat să se poarte așa. Erau niște fotografi occidentali care regizau pozele cu etnicii, iar apoi le dădeau bani.

Cam așa s-a ajuns în multe din satele minorităților etnice. Puțin mai încolo niște copii țopăiau în curtea școlii, după coregrafia învățătoarei. Erau de un comic de nedescris, iar împreună cu părinții lor care refuzau să muncească, pentru a nu fi pozați, situația mi se părea hilară.

Nu am plecat totuși din Sapa fără un cadou de bun-rămas. Norii s-au desfăcut și au lăsat o rază de Soare să se strecoare, să ne arate minunățiile văii în toată splendoarea lor. Nu știam ce să zicem. Doar am stat acolo și ne-am uitat.

(…)

Vecina noastră de autobuz e nebună. Va fi o noapte interesantă și lungă, mai ales că răceala pe care am descoperit-o azi dimineață s-a amplificat, și am febră.