Ziua 65: Spre Sud, cu entuziasm

Posted by on Oct 28, 2012 in Blog, Contest, First page, Unknown VIETNAM | 0 comments

Ziua 65: Spre Sud, cu entuziasm

Deși nu știam prea bine orarul autobuzelor care merg spre Hanoi, totuși am hotărât să plecăm azi. Mai Chau e un loc frumos, însorit și pitoresc, dar nu am mai avea ce face încă o zi aici. Deja am văzut împrejurimile și satul în care oamenii nu fac nimic a devenit deja apăsător.

Am întrebat dimineață de autobuz și am primit sfaturi diferite. Unii spuneau că există numai un autobuz la 2 jumate, alții că este și unul la 10. Văzusem zilnic la ora 10 un autobuz care trecea prin sat și mi se părea ciudat ca tocmai acum să nu mai vină. Ne-am dus totuși până în oraș cu taxiul, pentru ca după jumate de oră să vedem că autobuzul trece nu o dată, ci de două ori prin sat, chiar prin fața casei unde am stat. Dar cum nu are sens să ne gândim “ce ar fi fost dacă…”, așteptăm liniștiți să treacă cele 6 ore până în Hanoi, înghesuiți între bagaje și japonezi.

Mergeam noi printre munți în viteză ca tot vietnamezul, când o explozie asurzitoare a facut o japoneză să sară de pe scaun țipând. Explodase un cauciuc. Norocul nostru a fost că autobuzul avea câte două roți în spate. Câteva ore am mers încet, am trecut pe lângă un camion răsturnat, lângă care zăceau morți doi bivoli. Alături oamenii așteptau poliția pe marginea străzii. Șoferul nostru a încetinit. Era și timpul.

Hanoiul părea că se apropie, dar nu mai apărea în raza vizuală. Mergeam și mergeam înghesuiți în autobuzul prea mic și prea plin, printre mii de motociclete și așteptam să ne oprim în autogară. Deja se înserase și nu știam când sau dacă avem autobuz spre Sud. Speram să găsim ceva care să meargă cât mai spre Sud, eventual cât mai devreme.

Haos total în autogară. După cercetări amănunțite aflăm că autobuzele care pleacă spre Sud pleacă din altă autogară. Luăm un taxi cu un șofer entuziasmat care ne întreabă mult despre România, critică traficul din Vietnam și ne ușurează de 10 dolari. La autogară avem noroc. Este un autobuz de noapte până în Danang într-o oră. De acolo ne descurcăm.

E un autobuz vechi, dar destul de comod, care aleargă pe bucățica de autostradă din Nordul Vietnamului. Am încercat să fac abstracție de filmulețul extrem de enervant cu o vedetă care cânta incredibil de prost și am dormit tot drumul, cu mici întreruperi. Încă o zi din viață petrecută pe drum. Dar e frumoasă senzația de a fi pe drum. Atunci când nu atât destinația sau plecarea sunt importante, cât drumul în sine. Gânduri, gânduri…