Ziua 69: Kitesurfing si atmosferă de vacanță

Posted by on Nov 17, 2012 in Blog, Contest, First page, Unknown VIETNAM | 0 comments

Ziua 69: Kitesurfing si atmosferă de vacanță

Asta este ultima zi în Mui Ne. Stăm pe plaja abia descoperită de flux și privim zeci de kitesurferi care se înmulțesc pe măsură ce vântul crește în intensitate. Urmăresc cu privirea salturile acrobatice ale surferilor care trag cu coada ochiului la mal, să vadă dacă au fost zăriți de vreo fată. Kitesurferii profită la maxim de vântul bun. Au foarte puține minute în care își pot arăta îndemânarea. Atunci orizontul se umple de zmee colorate. Iar mă simt în Miami și îmi zic încă o dată că Mui Ne este un exemplu foarte bun de ceea ce se cheamă oraș turistic. Pe plajă se plimbă cupluri, grupuri de turiști, oameni singuratici care caută scoici în timp ce ascultă muzică la telefoane scumpe.

Este o atmosferă de vacanță ca la carte. Nu lipsesc nici rușii care fac jogging pe plajă, nici vânzătoarele ambulante de fructe, nici terasele cu oferte apetisante de băuturi exotice. Wai, cațelul guest houseului la care stăm noi se zbenguie pe plajă, aleargă și mă umple de nisip. Atât de bine seamănă cu Bella noastră că mi se face dor din nou de copilașii mei blănoși, de România, unde acum deja e toamnă, unde frunzele cad și lumina este mai străvezie. Aici Soarele arde puternic și mă înnegresc văzând cu ochii.

Citesc Eminescu pe plajă și sunt patetică fiindu-mi dor de casă când trăiesc ceea ce oamenii numesc o vacanță perfectă. Dar ce pot să fac…așa sunt eu, pe dos. În depărtare se văd nori care se apropie cu viteză. Aștept ploaia liniștită, întinsă pe nisip. Am învățat să primesc ploaia cu naturalețe, să am răbdare cu ea. Dar ploaia nu a mai venit. Când am plecat de pe plajă eram atât de neagră ca nu m-am recunoscut când m-am văzut în oglindă.

În vacanță zilele seamănă una cu alta. De aceea probabil că atunci când a trebuit să plătim guest houseul am rămas uimiți când am aflat că stătuserăm 7 zile. Noi credeam că am stat vreo 3-4. Nu îmi amintesc ce am făcut 3 din aceste zile, oricâte eforturi aș face. Probabil am stat pe plajă, în lumea mea. De aceea nici nu am scris despre ele. Pentru că nu știu ce anume aș putea scrie despre zile de care nu îmi amintesc. Dar e ciudat. Bizar de ciudat.