Ziua 73: “Ultimul drum”

Posted by on Nov 25, 2012 in Blog, Contest, First page, Unknown VIETNAM | 0 comments

A venit și vremea “ultimului drum”, cel spre Saigon. De aici, la aeroport. De fapt, acest ultim drum e compus din 5: hotel-port, Phu Quoc- Rach Gia, port- stație autobuze, Rach Gia- Saigon, stație autobuze-centru.

Au trecut aproape 3 luni. A venit vremea să ne luăm rămas bun, pentru a doua oară de la insula Phu Quoc, care pentru mine a fost un mic colț de rai. Cea mai grea despărțire a fost despărțirea de cățel. În ultimele 3 nopți a venit de fiecare dată la ușa bungaloului nostru, a “bătut” încet la usă și a dormit cu noi, pe un preș. La un moment dat a venit cu prietena lui și s-a uitat cu ochi rugători să o primim și pe ea.

Acum, când am plecat, am fost salutați de Soarele care cădea frumos printre crengi. Pentru că erau în maxi-taxi călători care mergeau în Ha Tien și trebuiau să ia vaporul din alt port, am făcut un tur complet al insulei. Parcă insula voia să ni se dezvăluie în toată splendoarea ei in semn de rămas bun.

Insula aceasta pare diferită în fiecare zi, de asta îmi place așa de mult. Deși în 2 ore o străbați pe toată cu o motocicletă, mereu descoperi ceva nou la ea. Această ultimă plimbare a confirmat motivele pentru care am ales să petrecem aici ultimele zile din călătorie.

Restul de 4 drumuri nu au fost nici ele lipsite de peripeții. Plătiserăm transportul la o agenție de turism, care ne promisese un autocar mare până în Saigon. De la port, din Rach Gia, a venit un angajat al companiei să ne ducă la autobuz. Ne-a dus în schimb la un microbuz, extra-plin, unde trebuia să stăm închesuiți, 5 oameni pe 4 locuri, cu bagaje peste tot în jur.

Am avut o mică ceartă cu angajatul companiei, care ne-a dus în final la stația de autobuze și ne-a cumpărat bilet pentru sleeping-bus. Încercase și el să câștige un ban pe spinarea noastră. Biletul pentru microbuz era mai ieftin, compania știa că el trimite turiștii cu autocarul, iar el ar fi păstrat restul.

Drumul spre Saigon s-a desfășurat ca o avalanșă de gânduri, iluzii, vise. Când am ajuns la destinație eram parcă în altă lume. Deja eram imuni la aglomerație și îmbulzeală. Efectul drumurilor în condiții nu foarte bune s-a făcut simțit acum, înainte de plecare. Mi s-a inflamat urechea dreaptă și nu mai aud nimic cu ea. Mă tem că am făcut otită…din fericire înainte să ne întoarcem în Italia. Deși avem asigurare medicală, e foarte complicat procesul pentru turiști.

Stăm la același restaurant din Saigon și privim fetele de la bordelul de vizavi.