Ziua 75: Concluzie

Posted by on Dec 10, 2012 in Blog, Contest, First page, Satwa Guna, Team, Unknown VIETNAM | 0 comments

Au trecut cele 3 luni în Vietnam. Au mai trecut încă pe atâtea de când ne-am întors. Și abia acum incerc să scriu concluziile generale ale călătoriei. Incă nu pot spune că sunt pregătită, că știu ce vreau să scriu și să transmit despre Vietnam. Înainte să urcăm în avion îmi părea rău că nu am terminat de scris despre călătorie. Știam că odată ce vom pune piciorul în Europa voi fi paralizată, nu voi mai ști ce sau cum să scriu despre o lume care se confundă cu visul aici, în Occident.

Imediat ce am ajuns acasă, bulversată, obosită, cu mintea împrăștiată, a trebuit să merg la facultatea care începuse deja de 2 săptămâni…am reintrat în viața de student de care îmi era dor pe plajele însorite ale Vietnamului, oricât de ciudat ar suna asta. O întrebare mă urmărea peste tot: cum a fost? Și nu puteam răspunde mai mult decât…bine…

Cum poți răspunde la o astfel de întrebare într-o propoziție când ar fi cărți întregi de scris, când lucrurile care ar fi de spus sunt atât de complexe, atât de personale și atât de îndepărtate …Pentru că odată ce am aterizat în Europa, Vietnamul a rămas undeva în planul secundar al minții, ca un vis frumos pe care l-am pus deoparte. Atât de diferite sunt cele două lumi, încât mi-e imposibil să descriu Vietnamul altfel decât…bine…când sunt întrebată cum a fost.

Și totuși parcă simt că trădez țara care m-a găzduit 3 luni de zile descriind-o cu un “bine” sec…Nici nu știu încă de ce am ales Vietnamul pentru proiectul de anul acesta. Se pare că în loc să mă întorc cu răspunsul la întrebări, am venit cu și mai multe întrebări și nedumeriri.

Mă întreb dacă am atins scopul călătoriei. Am reușit să trecem de stratul turistic al Vietnamului? Am reușit să înțelegem altfel decât superficial această țară? După o discuție recentă cu o scriitoarea canadiană de origine vietnameză, am înțeles că sistemul comunist din Vietnam este mult mai înrădăcinat decât pare.

Am înțeles că acest sistem a reușit de multe ori să ne joace feste, să ne facă să credem că totul este ok, să se substragă aparatelor noastre foto. Cineva a rămas uimit când a aflat că cea mai mare parte a călătoriei am dormit în guesthouse-uri. Cum, nu trebuia să dormiți în casele oamenilor? Nu tot timpul. Trebuia…i-am răspuns cu jumate de gură. Cum puteam să îi explic că era foarte greu să ne apropiem de oameni, să intrăm în casele lor, să trecem de barierele de limbă, cultură, educație? Intr-un final am reușit…

Vietnamul, așa cum l-am cunoscut eu, e prea complex pentru a fi surprins în câteva postări de blog stângace. Poporul vietnamez mi-a lăsat o impresie plăcută, de popor prietenos, răbdător, gingaș și puternic în același timp, capabil să reziste presiunilor istoriei. 

Revin totuși la dilema întrebărilor. Încă nu știu dacă voi avea vreodată vreun răspuns articulat la întrebarea “cum a fost?” De aceea am preferat să ocolesc această întrebare și să mă pierd în lumea aceasta nouă, atât de diferită de plaja cu palmieri care pare un vis avut cândva, demult. Am așteptat să treacă atâta timp până să scriu lucrurile astea. Dar oare, voi putea răspunde vreodată la această întrebare?

 

No Comments

Trackbacks/Pingbacks

  1. Episodul 5-Insula Phú Quôc (PHU QUOC)-una din cele mai frumoase insule din lume | Blog Tudor Maxim - [...] Probabil dacă nu aflam de la Stelian care a fost 3 luni în Vietnam cu proiectul Unknown Vietnam de…