Ziua 24: mare, ruși, turism

Posted by on Aug 13, 2012 in Blog, Contest, First page, Unknown VIETNAM | 0 comments

Ziua 24: mare, ruși, turism

Azi dimineață ne-am hotărât să continuăm călătoria spre Nha Trang. Pe drum am trecut prin niște păduri de pin minunate. Jungla era deasă și se vedeau foarte puține case pe marginea drumului. Când ne așteptam mai puțin autobuzul a ieșit din munți și a parcat într-o autogară și oamenii au început să coboare din el. Teoretic trebuia să ajungem abia peste 2 ore, dar în Vietnam niciodată nu ajungi la timpul stabilit. 

Noi eram încă îmbrăcați în pantaloni lungi, polare…a fost un adevărat șoc să ieșim în aerul incredibil de cald…la urma urmei am ajuns la mare din nou. Nha Trang e un oraș mare, modern, jumate din el alcătuit numai din hoteluri restaurante și cluburi. Am fost uimită să vad pe stradă mai mulți oameni blonzi decât localnici, și meniurile și firmele restaurantelor scrise în rusă. Oamenii mi se adresau în rusă, sau în franceză când mă auzeau vorbind românește (cică seamănă mult româna cu franceza, mai ales din cauza “accentului” meu).

Am ieșit pe plajă în recunoaștere și am fost surprinși să vedem sute de oameni trecându-și timpul pe plaja imensă a Nha Trangului. Plaja arăta ca o stațiune românească în sezon. Localnicii stăteau în cercuri și mâncau alune, făceau baie în mare, jucau cărți, se bucurau de weekend. Păreau a se integra foarte bine printre turiști. Da, parcă ei erau cei care trebuiau să se integreze printre turiști, să se adapteze obiceiurilor acestora, să le ghicească felul de a fi și să le facă pe plac. Uitasem cum e să fie atât de cald încât să nu poți respira. Uitasem cum sunt orașele aglomerate, turistice, occidentale. Nu găsești nimic în Nha Trang local, natural, ieftin. Totul e o alergătură după turiști, o alienare ciudată.

Mare parte din plajă e ocupată de hotelurile de lux, unele din ele și-au pus paznici pentru a anunța turiștii că nu e permisă staționarea pe plajele din fața lor. În larg se văd multe insule, alte motive de a stoarce turiștii de bani. Spre cea mai apropiată insulă s-a construit o telecabină care noaptea se luminează cu multe beculețe. Mă simt foarte ciudat aici…nu mă mai simt în Vietnam. De fapt, fiecare oraș aici pare o altă țară…toate sunt foarte diferite între ele, oamenii,  comportamentul lor, obiceiurile lor, peisajul, clima. Dar aici, în Nha Trang, nu mă simt în Asia. E atât de diferit de Phu Quoc…e atât de comercial…

Seara oamenii iau cina pe plajă, se pierd în plimbări romantice, petrec în cluburi. Se pare că suntem la mare, așa cum știm că este marea în Occident. Vom încerca să găsim specificul acestei zone printre oferte de tururi și turiști. Deocamdată am găsit o tarabă ambulantă care vinde sucuri naturale foarte bune. Și fructe la supra preț.  Căldura este aproape insuportabilă și încă suntem în sezonul ud. Nu vreau să știu cum e în cel uscat.

You can support Satwa Guna project by donating, or simply putting a banner on your website/blog.

The team is grateful for any kind of support. Thank you.

Supporting project Unknown VIETNAM
stelian@photodesign.ro: