Ziua 43: între sălbăticie și civilizație

Posted by on Sep 11, 2012 in Blog, Contest, First page, Unknown VIETNAM | 0 comments

Ziua 43: între sălbăticie și civilizație

Privesc apusul întinsă pe burtă pe plaja cu nisipul fin ca mătasea, din Cat Ba. Soarele apune cu repeziciune. E mare, ca un glob de Crăciun. Mare și roșu, în rotunjimea lui perfectă, trasează o linie ce are ca ultimpunct nadirul.

Cu cât se apropie de mare cu atât parcă se mărește, parcă Pământul se apropie de el în viteză, iar în scurt timp va fi înghițit de Soare. Dar în ultima clipă intră în nori și se risipește într-o lumină difuză. Din ultima rază a Soarelui apare mândru un uliu, cu aripile întinse, plutind spre mine. Fără să dea deloc din aripi, se îndreaptă hotărât spre un punct din cer. E luna. O înconjoară o dată, într-un unghi larg, și apoi pornește spre mare, cu o singură bătaie din aripi.

Nu știu de ce întotdeauna m-au fascinat ulii. Poate pentru atenția cu care scrutează lumea de sub ei, sau pentru grația cu care planează mult timp după o singură bataie din aripi. Aici uliul acesta îmi apare atât de insistent sub priviri ca un simbol al sălbăticiei insulei acesteia, sufocată de orașul care își mărește dimensiunile, enervată de zgomotul cluburilor de noapte. Și parcă uliul acesta cere ajutorul Soarelui și lunii…dar Soarele în Ha long bay se vede destul  de rar în toată splendoarea lui. Aici sunt mai mereu nori pe cer, aerul e îmbâcsit, nu se respiră usor.

Știu că v-ați săturat de descrieri de apus de Soare, dar azi nu prea am ce să vă povestesc. Am stat o bună parte din zi la un restaurant, uitându-mă la niște creveți dintr-un acvariu care sperau fără speranță să mai revadă marea și discutând planul de a ne muta imediat ce ajungem în București.

Apoi am petrecut ceva timp cu cățeii mici și plângăcioși, le-am dat de mâncare, ne-am jucat cu ei, și m-am întristat să văd un copil mic lovind pe unul din ei, în timp ce maică-sa stătea alături și nu zicea nimic. Dar nu poți schimba toate situațiile de genul ăsta doar atrăgându-le atenția într-o limbă pe care nu o înțeleg. E trist.

Cat Ba are în continuare o atmosferă de insulă sălbatică proaspăt invadată de civilizație. Invadată, la propriu vorbind.