Ziua 44: priveliște de pe un far

Posted by on Sep 11, 2012 in Blog, Contest, First page, Unknown VIETNAM | 0 comments

Ziua 44: priveliște de pe un far

Ziua de azi s-a dus în mare parte cu relaxatul pe malul mării. Dimineața 90% din plajă era invadată de apă. Locul unde stăteam eu era singurul uscat. De altfel, eram singura de pe plajă. Soarele ardea oribil de tare. Curgeau apele pe mine și intram în apă din 10 în 10 minute. Când ieșeam din mare, eram plină de o chestie maro, care probabil era secreția unei alge necunoscute mie, dar arăta ca motorina.

Stăteam eu și mă bucuram de priveliște, când am simțit o picătură mare de apă în creștetul capului. În mai puțin de un minut turna cu găleata și eu nu știam unde să mă mai ascund. Încă mă uimește imprevizibilitatea ploii, forța cu care vine și apoi pleacă, violent, răscolind totul în urmă.

Seara apa era liniștită, aurie. Soarele era din nou imens, roșu. Ne-am urcat pe terasa unui restaurant, ne-am cățărat pe niște stânci, am coborât niște trepte…și am ajuns…am ajuns la baza unui fost far, care se vedea din depărtare, dar la care nu știam cum pot ajunge. Acum eram, aici, pe far, privind tot golful fără ca priveliștea să îmi fie obstrucționată de hoteluri de lux cu multe etaje. Se puteau vedea de aici bărcile plutind în larg, leneșe, munții înflăcărați în apus, marea în toată splendoarea ei.

Am inspirat puternic și am avut senzația vie că așa miroase libertatea. În depărtare lălăia o melodie și Soarele apunea, luând cu el purpuriul cerului. Se întunecase de-a binelea, dar nu mă săturam privind la bărcuțele care treceau pe sub muntele pe care stăteam cocoțați. Era ca un colț de lume rupt de realitate, unde vântul își făcea de cap, unde ai fi vrut să stai mereu să vezi Soarele apunând . Brusc, mi-a plăcut foarte mult Cat Ba, cu toate neajunsurile ei.